Așa că m-am dus la un film, o dramă subtilă despre un băiat care-și urăște tatăl... nu-i nimic! Oricum, va fi o fetiță.

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 9 secunde din piesa de teatru radiofonic Primul ghiocel, prima întâlnire.

Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:09:48 in versiunea Bandă a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- M-am așezat lângă ei pentru un moment, să văd cum este.

- Unul tocmai spunea celorlalți că așteaptă un al treilea copil. Avea deja un băiat și-o fată.

- Un îngâmfat ce-și da aere, alții-și arătau reciproc poze.

- Am zăbovit un timp, și la o inspirație de moment, am scos și eu radiografiile nevesti-mii, făcute în luna a noua.

- Drăguță, remarcă colegii mei...

- Am mai băgat o dată capul la informații, să aflu noutăți, dar tipul de-acolo mi-a comunicat lapidar: Nț!

- Așa că m-am dus la un film, o dramă subtilă despre un băiat care-și urăște tatăl... nu-i nimic! Oricum, va fi o fetiță.

- Simt eu că așa va fi: o fetiță. Rodica sau Alexandra... se poate face și arheolog, dacă-i place, atâta doar, să nu se mărite cu un fotbalist. Fotbaliștii sunt mereu plecați...

- În scurt timp voi fi bunic... Formidabil cum zboară timpul!

- Dar de ce-i așa de întuneric aici? Unde mă aflu? A, da, la cinema... ce film slab!

- E timpul să dau o raită pe la spital. Am intrat la o florărie și-am cumpărat un buchet uriaș de margarete, fiindcă un comisionar poate intra totdeauna într-un spital.

- Am zbughit-o pe ușa de la intrare, dar tipul de la informații a fost de altă părere. Acum, cine-mi coase gulerul?

- Iată-mă din nou în stradă, amintindu-mi că n-am mâncat nimic de azi dimineață. M-am repezit acasă, să mănânc ceva, dar s-a dovedit că nu-mi era foame.

[...]

Cele mai bune replici din film

Ce condoleanțe? Puteam să le spun ce gândesc? Le-am transmis felicitări. Le-am dus și un cadou, că nu puteam să mă duc cu mâna goală la nuntă.

M-arunc de gâtul lui și-ncerc să-l sărut. Dar nu reușesc să intru pe gemuleț.

Îmi scot buletinul de identitate, are dreptate. Eu sunt Micșunel Popescu, da, eu sunt, îi spun. Și?

Mulțumim, să vă fie de bine! Știți, ați achitat nota de plată, dar ați uitat ospătarul. -Dar n-am mâncat niciun ospătar.

Iată-mă din nou în stradă, amintindu-mi că n-am mâncat nimic de azi dimineață. M-am repezit acasă, să mănânc ceva, dar s-a dovedit că nu-mi era foame.

Citat aleatoriu