E timpul să dau o raită pe la spital. Am intrat la o florărie și-am cumpărat un buchet uriaș de margarete, fiindcă un comisionar poate intra totdeauna într-un spital.

[ 0 ]

Fragment audio de 11 secunde din piesa de teatru radiofonic Primul ghiocel, prima întâlnire.

Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:10:18 in versiunea Bandă a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Am mai băgat o dată capul la informații, să aflu noutăți, dar tipul de-acolo mi-a comunicat lapidar: Nț!

- Așa că m-am dus la un film, o dramă subtilă despre un băiat care-și urăște tatăl... nu-i nimic! Oricum, va fi o fetiță.

- Simt eu că așa va fi: o fetiță. Rodica sau Alexandra... se poate face și arheolog, dacă-i place, atâta doar, să nu se mărite cu un fotbalist. Fotbaliștii sunt mereu plecați...

- În scurt timp voi fi bunic... Formidabil cum zboară timpul!

- Dar de ce-i așa de întuneric aici? Unde mă aflu? A, da, la cinema... ce film slab!

- E timpul să dau o raită pe la spital. Am intrat la o florărie și-am cumpărat un buchet uriaș de margarete, fiindcă un comisionar poate intra totdeauna într-un spital.

- Am zbughit-o pe ușa de la intrare, dar tipul de la informații a fost de altă părere. Acum, cine-mi coase gulerul?

- Iată-mă din nou în stradă, amintindu-mi că n-am mâncat nimic de azi dimineață. M-am repezit acasă, să mănânc ceva, dar s-a dovedit că nu-mi era foame.

- Așa că am băut doar patru pahare cu apă și-am încercat să trag un pui de somn.

- Somn? Ha-ha!

- De ce nu mai venea copilul acela, de ce?

- A, da, sunt gemeni! Excelent! Cum să le spun? Ce nume s-ar potrivi unor gemeni? Milică și Tilică: unul la-naintare și celălalt în apărare.

[...]

Cele mai bune replici din film

Ce condoleanțe? Puteam să le spun ce gândesc? Le-am transmis felicitări. Le-am dus și un cadou, că nu puteam să mă duc cu mâna goală la nuntă.

M-arunc de gâtul lui și-ncerc să-l sărut. Dar nu reușesc să intru pe gemuleț.

Îmi scot buletinul de identitate, are dreptate. Eu sunt Micșunel Popescu, da, eu sunt, îi spun. Și?

Mulțumim, să vă fie de bine! Știți, ați achitat nota de plată, dar ați uitat ospătarul. -Dar n-am mâncat niciun ospătar.

Iată-mă din nou în stradă, amintindu-mi că n-am mâncat nimic de azi dimineață. M-am repezit acasă, să mănânc ceva, dar s-a dovedit că nu-mi era foame.

Citat aleatoriu