Paganini cânta uneori pe întuneric, tăindu-și coardele cu unghia până ajungea să cânte cu aceleași infinite variațiuni, pe una singură. Eu însumi am asistat în tinerețe la Florența, la un asemenea concert. Și așa l-a descris și Goethe.

[ 0 ]

Fragment audio de 20 secunde din piesa de teatru radiofonic Rapsodia țiganilor.

Puteți regăsi aceasta replică la minutul 01:07:59 in versiunea Bandă a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Decât că, ce-o să vă cântăm, luminăția-voastră, e una de-a noastră și cerem îngăduința boierului s-o cântăm pe întuneric.

- Pe întuneric? Nu se poate! De ce pe întuneric? Asta nu se poate!

- E cântecul nostru, al întunecaților lumii. Și după cum lumină neștiută stă ascunsă în sufletele noastre, tot așa stau ascunse și dorurile și dreptățile noastre.

- Nu îngădui, ți-o răpește pe întuneric pe Creanga!

- Pe întuneric, maestre? Dar cine a mai pomenit una ca asta? Nu se poate.

- Nu e nimic prea ciudat în ceea ce dorește Barbu.

- Paganini cânta uneori pe întuneric, tăindu-și coardele cu unghia până ajungea să cânte cu aceleași infinite variațiuni, pe una singură. Eu însumi am asistat în tinerețe la Florența, la un asemenea concert. Și așa l-a descris și Goethe.

- Bine, eu vă cred pe cuvânt, totuși, în casa mea...

- Stingeți tot și să intre taraful!

- Dumneata nu mai însemni nimic aici, unchiule?

- Ce pot să fac cu el de față? Ăsta se are bine cu domnitorul.

- Pe întuneric, asta n-am mai pomenit.

- Creanga! Mai e o lumânare. Gata, nu mai e.

[...]