E cântecul nostru, al întunecaților lumii. Și după cum lumină neștiută stă ascunsă în sufletele noastre, tot așa stau ascunse și dorurile și dreptățile noastre.
— Barbu Lăutaru (Vladimir Maximilian)
Fragment audio de 17 secunde din piesa de teatru radiofonic Rapsodia țiganilor.
Puteți regăsi această replică la minutul 01:07:31 în versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul replicii
[...]
- S-ar rupe inima băieților de n-ar avea și ei cinstea să cânte în fața luminăției-sale.
- Ia seama, unchiule, tarafu'!
- Dumneata faci ce vrei din mine, Barbule. Deși eram grăbit, sunt dispus să te ascult până la ziuă!
- De acum, țin-te obrăznicie țigănească.
- Pe întuneric? Nu se poate! De ce pe întuneric? Asta nu se poate!
- E cântecul nostru, al întunecaților lumii. Și după cum lumină neștiută stă ascunsă în sufletele noastre, tot așa stau ascunse și dorurile și dreptățile noastre.
- Nu îngădui, ți-o răpește pe întuneric pe Creanga!
- Pe întuneric, maestre? Dar cine a mai pomenit una ca asta? Nu se poate.
- Nu e nimic prea ciudat în ceea ce dorește Barbu.
[...]