Contextul replicii
[...]
- Hai, bărbate, dacă ai ști cum îl aștept pe Ionică să vie de la școală, să-mi spună și mie, să mă învețe, să prind lumina de la copilul meu.
- Vreau să citesc. Și de-oi citi puțin, mi s-or părea lumini de stele. Și de-oi citi mai mult, mi s-o părea lumina lumii. Și de-oi fugi cu ochii, înțelegând rând după rând, mi s-o părea c-o răsărit soarele în mine.
- Ștefane, înduplecă-te! Dă băietul la școală!
- Să-l trecem în catastif? Da?
- Hai, Ștefane!
- Da, scrie.
- Ion... cum să-i spunem la școală?
- Păi cum să-i spuneți? E flăcăul meu. Dacă pe mine mă cheamă Ștefan al lui Petrea. Pe dânsul l-a chema Ion al lui Ștefan al lui Petrea.
- Tot omul trebuie să aibă un nume de familie.
- Lui moș David îi zice David Creangă. Dacă lui nepotul-său i-ar spune Ion Creangă, ar mai fi cum ar mai fi.
- Ia numai umblați să stricați obiceiurile. Copiii se numesc cu numele dinspre tată.
- Ca să fie pe-a dumitale și după rostul școlii, să-l scriem pe feciorul dumitale Ion Ștefănescu. Așa îți place?
- Ion al lui Ștefan... Ion Ștefănescu?
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu