Contextul replicii
[...]
- Ion... cum să-i spunem la școală?
- Păi cum să-i spuneți? E flăcăul meu. Dacă pe mine mă cheamă Ștefan al lui Petrea. Pe dânsul l-a chema Ion al lui Ștefan al lui Petrea.
- Tot omul trebuie să aibă un nume de familie.
- Lui moș David îi zice David Creangă. Dacă lui nepotul-său i-ar spune Ion Creangă, ar mai fi cum ar mai fi.
- Ia numai umblați să stricați obiceiurile. Copiii se numesc cu numele dinspre tată.
- Ca să fie pe-a dumitale și după rostul școlii, să-l scriem pe feciorul dumitale Ion Ștefănescu. Așa îți place?
- Ion al lui Ștefan... Ion Ștefănescu?
- Bine. Ion Ștefănescu.
- Ion Ștefănescu, fiul lui Ștefan al Petrei și al Smarandei Creangă.
- Ușa mamei descuieți, că mama v-aduce vouă frunze-n buze, lapte-n țâțe, drob de sare în spinare, mălăieș în călcăieș, smoc de flori pe subsuori.
- Hei, hei, hei, hei! Dar ce înseamnă obrăzniceala asta? Aici e școală sau clacă? Smirnă! Jos! Smirnă! Jos!
- A, păi v-am lăsat eu cât v-am lăsat în apele voastre să nu vă speriați de școală. Dar acum se cheamă că sunteți școlari întemeiați.
- Nu se învață cartea cu zburda.
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu