Știu, Barbule. De-asta-ți și cânt: să-ți treacă supărarea.

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 5 secunde din piesa de teatru radiofonic Sfârșit de Veac în București (1970).

Puteți regăsi această replică la minutul 00:14:37.171 în înregistrarea originală.

Contextul replicii

[...]

- Barbule! Mulțumesc, Barule, pentru cai. I-ai văzut?

- Stai, Natalia.

- Oh, frumos e pianul, Iancule! Îmi pare bine că m-ai ascultat atunci și l-ai cumpărat de la gazetărașul acela Papillon, care a sărăcit. Marcă rară!

- Ce-ți face fata?

- Oh, Natalie! Natalie!

- Am fost prieten bun cu Johan... cu Strauss. Mi-a plăcut la valsurile lui prospețimea, langoarea, sentimentalul, dar mai ales ștrengăria lor.

- Știu, Barbule. De-asta-ți și cânt: să-ți treacă supărarea.

- Haide, Natalie, dar fără cai!

- Iancule, așadar rogu-te să mergi la Giurgiu să-l primești tu pe Bubi.

- A terminat cu învățătura. Și cu banii.

- Primește-l tu, că pe mine nu mă mai țin puterile.

- Îl mai ții minte?

- Plec, plec. Plec, iau banii de la casier și plec. Mâine dis-de-dimineață pornesc spre Giurgiu.

[...]

Cele mai bune replici din film

Sunt nenorociri în viață de care nimeni nu te poate scăpa.

Dragostea și moartea cresc undeva pentru noi, fără să știm.

Oooo, dar ce mare e Dunărea! Doamne, câtă apă! -Păi ce crezi?

Mi-a povestit atunci, țin minte, despre un muzicant foarte mare, dar foarte nemâncat.

De ce nu e curat, mă, Manole, mă? De ce nu e curat, mă? Ia spune tu, s-aud și eu.

Citat aleatoriu