Iartă-mi, te rog, îndrăzneala.

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 3 secunde din piesa de teatru radiofonic Sfârșit de Veac în București (1970).

Puteți regăsi această replică la minutul 00:33:11.461 în înregistrarea originală.

Contextul replicii

[...]

- Ce surpriză! Bune ziua, doamnă. Nu mă așteptam să vă revăd aici.

- Vin deseori la Biserica Olari.

- Ce bine vă stă în lumina aurie a lumânărilor. Parcă ați fi modelul unei picturi de Rafael. Un înger cu carne și sânge.

- Te supără că ți-am vorbit?

- Îmi place mult Bucureștiul acesta vara, iar dumneata face parte din frumusețile lui.

- Vrei să ne plimbăm departe?

- Iartă-mi, te rog, îndrăzneala.

- Ce e între dumneata și Urmatecu?

- Nu știu, poate e o întrebare brutală, dură, dar...

- Sunt o biată femeie, ca și văduvă. Mai mult singură. Bărbatul, la cazarmă, de-acolo, la cârciumă. Singurătate, sărăcie...

- Ei, am ajuns la Cișmigiu.

- E bine. Vrei să ne mai plimbăm puțin?

[...]

Cele mai bune replici din film

Sunt nenorociri în viață de care nimeni nu te poate scăpa.

Dragostea și moartea cresc undeva pentru noi, fără să știm.

Oooo, dar ce mare e Dunărea! Doamne, câtă apă! -Păi ce crezi?

Mi-a povestit atunci, țin minte, despre un muzicant foarte mare, dar foarte nemâncat.

De ce nu e curat, mă, Manole, mă? De ce nu e curat, mă? Ia spune tu, s-aud și eu.

Citat aleatoriu