- Sunt o biată femeie, ca și văduvă. Mai mult singură. Bărbatul, la cazarmă, de-acolo, la cârciumă. Singurătate, sărăcie...
- Taci.
Fragment audio de 10 secunde din piesa de teatru radiofonic Sfârșit de Veac în București (1970).
Puteți regăsi această replică la minutul 00:33:26.740 în înregistrarea originală.
Contextul replicii
[...]
- Îmi place mult Bucureștiul acesta vara, iar dumneata face parte din frumusețile lui.
- Iartă-mi, te rog, îndrăzneala.
- Ce e între dumneata și Urmatecu?
- Nu știu, poate e o întrebare brutală, dură, dar...
- Taci?
- Sunt o biată femeie, ca și văduvă. Mai mult singură. Bărbatul, la cazarmă, de-acolo, la cârciumă. Singurătate, sărăcie... -Taci.
- E bine. Vrei să ne mai plimbăm puțin?
- Urmatecu... Cât am fost plecat, niciodată nu m-am gândit la el.
- Nu știu, are o privire neagră și întrebătoare, o hotărâre energică. E un om tare.
- Cât e de tare, numai boierul o știe. Dar o mai știu și alții. Da, o știu și alții.
[...]