Fragment audio de 7 secunde din piesa de teatru radiofonic Sfârșit de Veac în București (1970).
Puteți regăsi această replică la minutul 00:38:17.929 în înregistrarea originală.
Contextul replicii
[...]
- Ce bucurie și ce cinste, coane Bubi, să te văd și la mine. Dar nu cumva s-a întâmplat ceva de te-ai ostenit dumneata până aici.
- Nu, numai pentru dumneata am venit, domnule...
- Nu știu dacă ai aflat. Ei, bine, într-un cuvânt, eu vreau să ridic o fabrică.
- E foarte bine, e foarte bine. Astea sunt idei noi, moderne...
- E foarte bine, coane, Bubi.
- Frumos. E foarte frumos, cucoane. Planul e bun.
- Va să zică, avem nevoie de patru sute de mii de lei. Pentru d-alde noi e mult, dar la conul Barbu se găsește și nu se simte.
- Dar bani? N-avem bani.
- Dumneata ne sfătuiești, coane Bubi, să vindem Zidurile și Gliganul. Rău n-ar fi, fiindcă sunt greu de gospodărit.
- Dar pe toate văd că le știi tu, coane. Și pe asta desigur că de la conul Barbu ai aflat-o. O fi scăpat vreo vorbă așa, fără să vrea, iar dumneata, ager cum ești, ai și prins-o și ai și folosit-o.
- Nu. M-am gândit eu că așa e bine.
- Da, și totuși e păcat să vindem, știi? Dumneata, ești tânăr și nu știi ce greu e să pui la loc lucrurile de care te desparți. Când pornesc, se duc pentru totdeauna.
- Știu că în locul celor două trupuri de moșii vom avea fabrica, dar dacă am putea să le avem pe toate, n-ar fi mai bine?
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu