Fragment audio de 4 secunde din piesa de teatru radiofonic Sfârșit de Veac în București (1970).
Puteți regăsi această replică la minutul 00:38:45.907 în înregistrarea originală.
Contextul replicii
[...]
- E foarte bine, coane, Bubi.
- Frumos. E foarte frumos, cucoane. Planul e bun.
- Va să zică, avem nevoie de patru sute de mii de lei. Pentru d-alde noi e mult, dar la conul Barbu se găsește și nu se simte.
- Dar bani? N-avem bani.
- Dumneata ne sfătuiești, coane Bubi, să vindem Zidurile și Gliganul. Rău n-ar fi, fiindcă sunt greu de gospodărit.
- Dar pe toate văd că le știi tu, coane. Și pe asta desigur că de la conul Barbu ai aflat-o. O fi scăpat vreo vorbă așa, fără să vrea, iar dumneata, ager cum ești, ai și prins-o și ai și folosit-o.
- Nu. M-am gândit eu că așa e bine. -E foarte bine, coane. -Crezi?
- Da, și totuși e păcat să vindem, știi? Dumneata, ești tânăr și nu știi ce greu e să pui la loc lucrurile de care te desparți. Când pornesc, se duc pentru totdeauna.
- Știu că în locul celor două trupuri de moșii vom avea fabrica, dar dacă am putea să le avem pe toate, n-ar fi mai bine?
- Dacă ne-am chibzui mai mult, poate n-ar fi cu neputință.
- Nu văd altă soluție.
- Dacă mă gândesc bine, e că n-avem ce face cu moșioarele astea. Pe ele pot să le vinzi sau să nu le vinzi.
- Dar dacă stau și iar mă gândesc, e și mai bine dacă am luat una din moșiile mari ale boierului, cu pământ bun de câmpie și cu preț rotund și am pune o ipotecă. Pământul tot al nostru ar fi. El ne-ar aduce numai în curând banii de care am avea nevoie.
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu