Așadar, domnilor, noi punem ipotecă pentru 400 de mii de lei până la toamnă, moșia Bălășoieni. Una mie două sute de pogoane arabile, bașca Islazu, heleșteul și conacul. Ei, ce ziceți?

[ 0 ]

Fragment audio de 15 secunde din piesa de teatru radiofonic Sfârșit de Veac în București (1970).

Puteți regăsi această replică la minutul 00:46:46.872 în înregistrarea originală.

Contextul replicii

[...]

- Vom plăti la timp și dobândă și capetele, că, slavă Domnului, bucate o să avem destule, că numai până-n toamnă ne împrumutăm.

- Dar ce-ți șade rău, bă, Ivanciule, bă, să ciupești ceva câștig fără să te doară capul, mă?

- Păi doar din venit o să facem fabrica lui Bubi, iar nu din capital, ce Dumnezeu.

- Da, da, da, așa se crede întotdeauna la început. Dar pe urmă...

- Dacă nu vom avea noroc, norocul dumneavoastră va fi.

- Așadar, domnilor, noi punem ipotecă pentru 400 de mii de lei până la toamnă, moșia Bălășoieni. Una mie două sute de pogoane arabile, bașca Islazu, heleșteul și conacul. Ei, ce ziceți?

- Păi ce să mai zici? Ce-i drept, e una din cele mai frumoase ale boierului.

- Ei, va să zică, nu vă înșală el, Iancu!

- Împrumutul, după socoteala mea, îl împărțim așa: 200 de mii îi dă Ivanciu, pe numele căruia să face și actul, ca negustor și proprietar cu greutate și... Așa, bă, Ivanciule, că te știe toată lumea, nu? 100 de mii de lei, Lică, și 100 de mii de lei, eu.

- Și astfel treaba s-a făcut. Ce, nu-i bine? Ce zici?

- Chibzuiala nu e rea.

- Dar executarea, Doamne ferește?

[...]

Cele mai bune replici din film

Sunt nenorociri în viață de care nimeni nu te poate scăpa.

Dragostea și moartea cresc undeva pentru noi, fără să știm.

Oooo, dar ce mare e Dunărea! Doamne, câtă apă! -Păi ce crezi?

Mi-a povestit atunci, țin minte, despre un muzicant foarte mare, dar foarte nemâncat.

De ce nu e curat, mă, Manole, mă? De ce nu e curat, mă? Ia spune tu, s-aud și eu.

Citat aleatoriu