Împrumutul, după socoteala mea, îl împărțim așa: 200 de mii îi dă Ivanciu, pe numele căruia să face și actul, ca negustor și proprietar cu greutate și... Așa, bă, Ivanciule, că te știe toată lumea, nu? 100 de mii de lei, Lică, și 100 de mii de lei, eu.
Fragment audio de 19 secunde din piesa de teatru radiofonic Sfârșit de Veac în București (1970).
Puteți regăsi această replică la minutul 00:47:10.376 în înregistrarea originală.
Contextul replicii
[...]
- Păi doar din venit o să facem fabrica lui Bubi, iar nu din capital, ce Dumnezeu.
- Da, da, da, așa se crede întotdeauna la început. Dar pe urmă...
- Dacă nu vom avea noroc, norocul dumneavoastră va fi.
- Păi ce să mai zici? Ce-i drept, e una din cele mai frumoase ale boierului.
- Ei, va să zică, nu vă înșală el, Iancu!
- Împrumutul, după socoteala mea, îl împărțim așa: 200 de mii îi dă Ivanciu, pe numele căruia să face și actul, ca negustor și proprietar cu greutate și... Așa, bă, Ivanciule, că te știe toată lumea, nu? 100 de mii de lei, Lică, și 100 de mii de lei, eu.
- Și astfel treaba s-a făcut. Ce, nu-i bine? Ce zici?
- Dar executarea, Doamne ferește?
- De pe urma lui, cu toții câștigăm. Este, jupân Ivanciule?
- Dar pân la iscălit, mai va. Deocamdată haidem la ciorne. Restul, mâine, la tribunal.
[...]