Și nebunul, cică tot urla după un munte de aur. Când l-a văzut cu fireturi și cu poleială pe el, s-a repezit țipând că de ce i-a furat aurul.
Fragment audio de 9 secunde din piesa de teatru radiofonic Sfârșit de Veac în București (1970).
Puteți regăsi această replică la minutul 00:51:18.131 în înregistrarea originală.
Contextul replicii
[...]
- Nebun d-ăla cu vedenii și cu furii!
- Și m-a luat, m-a dus la nebun să-l recunosc pe nea căpitanu, știți?
- Taci, ticălosule, că nu-i adevărat! Nu-i adevărat!
- Și nebunul, cică tot urla după un munte de aur. Când l-a văzut cu fireturi și cu poleială pe el, s-a repezit țipând că de ce i-a furat aurul.
- Și nea căpitanu s-a apărat, dar greu că era și băut. Și nebunii ăștia sunt tari...
- Dar eu l-am cunoscut și acum eu am venit ca să vă spun.
[...]