Nea căpitanu era cu capul spart, plin de sânge de cum îl izbise nebunul de perete, știi? De pe uniformă avea rupte galoanele și nasturii lui lucitori de alamă.

[ 0 ]

Fragment audio de 14 secunde din piesa de teatru radiofonic Sfârșit de Veac în București (1970).

Puteți regăsi această replică la minutul 00:50:54.315 în înregistrarea originală.

Contextul replicii

[...]

- M-au trezit în ghionți niște felceri îmbrăcați în albi, care strigau cât le lua gura: Ăsta trebuie să știe, că a venit cu el.

- Și eu nu mai pricepeam nimic.

- Dar ce au de-a face toate astea cu moartea lui Tudorică?

- Nebun d-ăla cu vedenii și cu furii!

- Și m-a luat, m-a dus la nebun să-l recunosc pe nea căpitanu, știți?

- Nebunul era legat și urla și scuipa spume. Tot strigau mereu de hoț și de prădăciune, de aur și de tâlhărie.

- Nea căpitanu era cu capul spart, plin de sânge de cum îl izbise nebunul de perete, știi? De pe uniformă avea rupte galoanele și nasturii lui lucitori de alamă.

- Taci, ticălosule, că nu-i adevărat! Nu-i adevărat!

- Pe nea căpitanu l-a băgat la nebun o servitoare bătrână fără să știe nimeni. Așa spuneau ăia de-acolo.

- Și nebunul, cică tot urla după un munte de aur. Când l-a văzut cu fireturi și cu poleială pe el, s-a repezit țipând că de ce i-a furat aurul.

- Și nea căpitanu s-a apărat, dar greu că era și băut. Și nebunii ăștia sunt tari...

- Și până se vină cineva, l-a băgat într-un colț și i-a rupt uniforma și l-a dat cu capul de perete, de i-a sărit creierii...!

- Dar eu l-am cunoscut și acum eu am venit ca să vă spun.

[...]

Cele mai bune replici din film

Sunt nenorociri în viață de care nimeni nu te poate scăpa.

Dragostea și moartea cresc undeva pentru noi, fără să știm.

Oooo, dar ce mare e Dunărea! Doamne, câtă apă! -Păi ce crezi?

Mi-a povestit atunci, țin minte, despre un muzicant foarte mare, dar foarte nemâncat.

De ce nu e curat, mă, Manole, mă? De ce nu e curat, mă? Ia spune tu, s-aud și eu.

Citat aleatoriu