M-au trezit în ghionți niște felceri îmbrăcați în albi, care strigau cât le lua gura: Ăsta trebuie să știe, că a venit cu el.

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 6 secunde din piesa de teatru radiofonic Sfârșit de Veac în București (1970).

Puteți regăsi această replică la minutul 00:50:18.862 în înregistrarea originală.

Contextul replicii

[...]

- Așa, și stând așa am tot ciocnit și am tot vorbit și am tot ciocnit, știi, că știe și boierul cum e la d-alde astea.

- Până când nea căpitanu și-aduse aminte de tat-său și-ncepu să plângă. Și-a spus că e pe acolo, pe undeva bolnav, știți? Că nu l-a mai văzut de ani. Că dumnealui, nea căpitanu, e un ticălos și că vrea să-l vadă numaidecât. Și s-a sculat și-a pornit.

- Ăilalți erau cu picioarele moi și eu, ca prieten vechi ce mă aflam, m-am luat după el. Și tot umblând, am ajuns la Mărcuța, la nebuni...

- Și apoi? Și apoi?

- Dumnealui însă a trecut, că era în uniformă.

- Și-am stat eu și-am stat acolo până ce-am adormit.

- M-au trezit în ghionți niște felceri îmbrăcați în albi, care strigau cât le lua gura: Ăsta trebuie să știe, că a venit cu el.

- Și eu nu mai pricepeam nimic.

- Dar ce au de-a face toate astea cu moartea lui Tudorică?

- Nebun d-ăla cu vedenii și cu furii!

- Și m-a luat, m-a dus la nebun să-l recunosc pe nea căpitanu, știți?

- Nebunul era legat și urla și scuipa spume. Tot strigau mereu de hoț și de prădăciune, de aur și de tâlhărie.

- Nea căpitanu era cu capul spart, plin de sânge de cum îl izbise nebunul de perete, știi? De pe uniformă avea rupte galoanele și nasturii lui lucitori de alamă.

[...]

Cele mai bune replici din film

Sunt nenorociri în viață de care nimeni nu te poate scăpa.

Dragostea și moartea cresc undeva pentru noi, fără să știm.

Oooo, dar ce mare e Dunărea! Doamne, câtă apă! -Păi ce crezi?

Mi-a povestit atunci, țin minte, despre un muzicant foarte mare, dar foarte nemâncat.

De ce nu e curat, mă, Manole, mă? De ce nu e curat, mă? Ia spune tu, s-aud și eu.

Citat aleatoriu