Până când nea căpitanu și-aduse aminte de tat-său și-ncepu să plângă. Și-a spus că e pe acolo, pe undeva bolnav, știți? Că nu l-a mai văzut de ani. Că dumnealui, nea căpitanu, e un ticălos și că vrea să-l vadă numaidecât. Și s-a sculat și-a pornit.

[ 0 ]

Fragment audio de 14 secunde din piesa de teatru radiofonic Sfârșit de Veac în București (1970).

Puteți regăsi această replică la minutul 00:49:46.304 în înregistrarea originală.

Contextul replicii

[...]

- Apoi, cum să fie? Eu, nea căpitanu și încă doi, am luat-o de cu ziua. Eram într-o cârciumă unde ne duceam des prin Pantelimon.

- Nea căpitanu avea poftă ca niciodată.

- Scurtează-o cât poți!

- Așa, și stând așa am tot ciocnit și am tot vorbit și am tot ciocnit, știi, că știe și boierul cum e la d-alde astea.

- Până când nea căpitanu și-aduse aminte de tat-său și-ncepu să plângă. Și-a spus că e pe acolo, pe undeva bolnav, știți? Că nu l-a mai văzut de ani. Că dumnealui, nea căpitanu, e un ticălos și că vrea să-l vadă numaidecât. Și s-a sculat și-a pornit.

- Ăilalți erau cu picioarele moi și eu, ca prieten vechi ce mă aflam, m-am luat după el. Și tot umblând, am ajuns la Mărcuța, la nebuni...

- Și apoi? Și apoi?

- Dumnealui însă a trecut, că era în uniformă.

- Și-am stat eu și-am stat acolo până ce-am adormit.

- M-au trezit în ghionți niște felceri îmbrăcați în albi, care strigau cât le lua gura: Ăsta trebuie să știe, că a venit cu el.

- Și eu nu mai pricepeam nimic.

[...]

Cele mai bune replici din film

Sunt nenorociri în viață de care nimeni nu te poate scăpa.

Dragostea și moartea cresc undeva pentru noi, fără să știm.

Oooo, dar ce mare e Dunărea! Doamne, câtă apă! -Păi ce crezi?

Mi-a povestit atunci, țin minte, despre un muzicant foarte mare, dar foarte nemâncat.

De ce nu e curat, mă, Manole, mă? De ce nu e curat, mă? Ia spune tu, s-aud și eu.

Citat aleatoriu