Fragment audio de 3 secunde din piesa de teatru radiofonic Sfârșit de Veac în București (1970).
Puteți regăsi această replică la minutul 00:50:09.311 în înregistrarea originală.
Contextul replicii
[...]
- Apoi, cum să fie? Eu, nea căpitanu și încă doi, am luat-o de cu ziua. Eram într-o cârciumă unde ne duceam des prin Pantelimon.
- Nea căpitanu avea poftă ca niciodată.
- Scurtează-o cât poți!
- Așa, și stând așa am tot ciocnit și am tot vorbit și am tot ciocnit, știi, că știe și boierul cum e la d-alde astea.
- Până când nea căpitanu și-aduse aminte de tat-său și-ncepu să plângă. Și-a spus că e pe acolo, pe undeva bolnav, știți? Că nu l-a mai văzut de ani. Că dumnealui, nea căpitanu, e un ticălos și că vrea să-l vadă numaidecât. Și s-a sculat și-a pornit.
- Ăilalți erau cu picioarele moi și eu, ca prieten vechi ce mă aflam, m-am luat după el. Și tot umblând, am ajuns la Mărcuța, la nebuni...
- Și apoi? Și apoi? -Pe mine m-a lăsat să-l aștept la poartă.
- Dumnealui însă a trecut, că era în uniformă.
- Și-am stat eu și-am stat acolo până ce-am adormit.
- M-au trezit în ghionți niște felceri îmbrăcați în albi, care strigau cât le lua gura: Ăsta trebuie să știe, că a venit cu el.
- Și eu nu mai pricepeam nimic.
- Dar ce au de-a face toate astea cu moartea lui Tudorică?
- Nebun d-ăla cu vedenii și cu furii!
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu