Dar, păcatele mele, coane, că de știam așa, nici nu-ți mai spuneam. Dar nu asta am vrut eu de la Măria ta.

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 5 secunde din piesa de teatru radiofonic Sfârșit de Veac în București (1970).

Puteți regăsi această replică la minutul 01:01:22.094 în înregistrarea originală.

Contextul replicii

[...]

- Am auzit de întâmplarea aceea, Iancule.

- N-am vrut să-ți mai spun, Măria ta, ca să nu te supăr.

- Și când te gândești, Iancule, că poartă același nume cu mine.

- Și Mița e o femeie cinstită, la casa ei, iar Amelica e și ea, domnișoară mare.

- Îți cer iertare în numele boierului Barbu.

- Cere-mi orice, Iancule, numai să uităm ceea ce s-a întâmplat.

- Dar, păcatele mele, coane, că de știam așa, nici nu-ți mai spuneam. Dar nu asta am vrut eu de la Măria ta.

- Ba nu, nu, nu, Iancule, asta și se cuvenea. Asta și câte multe nu mai știu.

- Căci inima mea de ani de zile ține socoteală bună pentru tine, băiete. Și odată și odată tot vream să fac mai mult decât am făcut. Numai că nu credeam că am să ajung s-o îndeplinesc cerându-mi iertare.

- Dar ce să mai capăt, cucoane, că, slavă Domnului, mi-ai dat tot și mi-ai umplut casa de lucruri.

- Ei, sunt lucruri și lucruri, Iancule. De-astea mărunte oi fi având, nu zic ba. Dar cu altceva vreau eu să rămâi de la mine.

- Vreau să ai de la mine, c-ai fată și neam care de-abia începe, nu lucruri ce se mută dintr-un cont în altul și se pierd, ci pământ, că ești vrednic să-l ții și să-l rodești. Așa vreau și o să ne chibzuim noi cândva despre el.

- Și acum, du-te și lasă-mă singur.

[...]

Cele mai bune replici din film

Sunt nenorociri în viață de care nimeni nu te poate scăpa.

Dragostea și moartea cresc undeva pentru noi, fără să știm.

Oooo, dar ce mare e Dunărea! Doamne, câtă apă! -Păi ce crezi?

Mi-a povestit atunci, țin minte, despre un muzicant foarte mare, dar foarte nemâncat.

De ce nu e curat, mă, Manole, mă? De ce nu e curat, mă? Ia spune tu, s-aud și eu.

Citat aleatoriu