Căci inima mea de ani de zile ține socoteală bună pentru tine, băiete. Și odată și odată tot vream să fac mai mult decât am făcut. Numai că nu credeam că am să ajung s-o îndeplinesc cerându-mi iertare.
Fragment audio de 15 secunde din piesa de teatru radiofonic Sfârșit de Veac în București (1970).
Puteți regăsi această replică la minutul 01:01:35.394 în înregistrarea originală.
Contextul replicii
[...]
- Și când te gândești, Iancule, că poartă același nume cu mine.
- Și Mița e o femeie cinstită, la casa ei, iar Amelica e și ea, domnișoară mare.
- Îți cer iertare în numele boierului Barbu.
- Cere-mi orice, Iancule, numai să uităm ceea ce s-a întâmplat.
- Ba nu, nu, nu, Iancule, asta și se cuvenea. Asta și câte multe nu mai știu.
- Căci inima mea de ani de zile ține socoteală bună pentru tine, băiete. Și odată și odată tot vream să fac mai mult decât am făcut. Numai că nu credeam că am să ajung s-o îndeplinesc cerându-mi iertare.
- Dar ce să mai capăt, cucoane, că, slavă Domnului, mi-ai dat tot și mi-ai umplut casa de lucruri.
- Și acum, du-te și lasă-mă singur.
[...]