Fragment audio de 6 secunde din piesa de teatru radiofonic Sfârșit de Veac în București (1970).
Puteți regăsi această replică la minutul 02:02:48.982 în înregistrarea originală.
Contextul replicii
[...]
- Bogat nu-s, dar la o adică, la bani nu mă uit! Dau cât o fi!
- Și cine e procurorul care s-a apucat de o asemenea anchetă?
- Ah! Tinerelul ăla întors ca un ceasornic, închipuindu-și că legea, cu cât o fi mai strâmtă, cu atât e mai bună!
- Văd, cu întâmplarea asta, că e și tare grăbit!
- Dar ce-i de făcut, domnule Iacomin?
- D-apoi bine, mă Iancule, ce fel de oameni ai legii sunteți voi, măi, că e limpede ca lumina zilei, nu?
- Care acte nu se potrivesc? Poate e fraudă, poate e o simplă greșeală, nu?
- Actul de ipotecă și procesul-verbal de situație a moșiei, restul... Vânzarea însă s-a făcut, desigur. Prin licitație.
- Există deci o sentință a tribunalului.
- Barbu nici nu s-a gândit vreodată.
- Împrumutătorul, nici atât, e mulțumit cu banii pe care i-a luat, iar tu... ce, tu ai înnebunit? Și de ce?
- Da, vor să vadă unii în vânzarea asta, la fundul ei, și o faptă penală. Se poate. Și poate a și fost. Mai are însă dreptul cineva să pornească înspre ea și s-o învie?
- Și un procuror, dacă se sesizează, mai poate să meargă până la judecată și la condamnare? Nu, nu! Categoric nu! Și pentru ce? Pentru că justiția s-a rostit cu privire la întreaga chestiune în care fapta era cuprinsă.
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu