Fragment audio de 2 secunde din piesa de teatru radiofonic Sfârșit de Veac în București (1970).
Puteți regăsi această replică la minutul 02:03:19.288 în înregistrarea originală.
Contextul replicii
[...]
- Văd, cu întâmplarea asta, că e și tare grăbit!
- Dar ce-i de făcut, domnule Iacomin?
- D-apoi bine, mă Iancule, ce fel de oameni ai legii sunteți voi, măi, că e limpede ca lumina zilei, nu?
- Care acte nu se potrivesc? Poate e fraudă, poate e o simplă greșeală, nu?
- Actul de ipotecă și procesul-verbal de situație a moșiei, restul... Vânzarea însă s-a făcut, desigur. Prin licitație.
- Există deci o sentință a tribunalului.
- Barbu nici nu s-a gândit vreodată.
- Împrumutătorul, nici atât, e mulțumit cu banii pe care i-a luat, iar tu... ce, tu ai înnebunit? Și de ce?
- Da, vor să vadă unii în vânzarea asta, la fundul ei, și o faptă penală. Se poate. Și poate a și fost. Mai are însă dreptul cineva să pornească înspre ea și s-o învie?
- Și un procuror, dacă se sesizează, mai poate să meargă până la judecată și la condamnare? Nu, nu! Categoric nu! Și pentru ce? Pentru că justiția s-a rostit cu privire la întreaga chestiune în care fapta era cuprinsă.
- Și justiția, Iancule, justiția nu se poate înșela niciodată!
- Așadar...
- Având în vedere că prin însăși sentința de adjudecare justiția s-a rostit, ordon încetarea oricărei cercetări, de vreme ce justiția nu poate să se înșele niciodată. Ministru... Subliniază ultimele cuvinte.
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu