Te simți atât de bine, e-atâta poezie, atâta liniște, înțelegi?

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 6 secunde din piesa de teatru radiofonic Tragedian fără voie.

Puteți regăsi această replică la minutul 00:09:39 în versiunea Bandă a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Aplauzi la ordinul nevestei...

- Și te perpelești, te perpelești, te perpelești, așteptând, dintr-o clipă într-alta, să te lovească damblaua.

- La dans, trebuie să admiri perechile care țopăie și să cauți cavaleri pentru nevastă-ta... și, dacă nu-s cavaleri, trebuie, vrei nu vrei, să dansezi tu cadrilul!

- Când te întorci acasă, după miezul nopții, nu mai ești om, ci mai degrabă o mortăciune!

- Dar... iată că-n cele din urmă îți atingi ținta, ajungi să te dezbraci și să te întinzi în pat. Foarte bine. Doar să închizi ochii și să dormi...

- Te simți atât de bine, e-atâta poezie, atâta liniște, înțelegi?

- În odaia de-alături, copiii nu țipă... nevastă-ta nu-i lângă tine, conștiința ți-e împăcată, mai bine de-așa nici că se poate!

- Ești gata s-adormi... când, deodată, auzi: bzz!... Țânțarii!

- Țânțarii, fir-ar ei de trei ori afurisiți!

- Țânțarii! Plăgile Egiptului, inchiziția! Bâzâie tânguitor, trist, de parcă ți-ar cere iertare... dar când te pișcă, nemernicul, te scarpini pe urmă un ceas!

- Începi să fumezi, să-i omori, te vâri cu capul sub plapumă... În zadar! În cele din urmă, te resemnezi și te lași pradă lor... devorați-mă, blestemaților!

- N-apuci bine să te obișnuiești cu țânțarii, că un alt supliciu se abate asupra ta...

[...]

Cele mai bune replici din film

Eu, tată de familie? Sunt un martir, o vită de povară, un negru, un sclav, un netrebnic, care nu știu ce așteaptă de nu-și pune capăt zilelor!

Dumnezeule! Tenorii ăștia sunt o pacoste de o mie de ori mai grozavă decât țânțarii...

Nici vorbă că nu te poți împotrivi. Ești soț și cuvântul 'soț' înseamnă animal care nu cuvântă, pe care poți să-l înhami și să-l încarci cât îți poftește inima, fără să te temi de intervenția societății pentru protecția animalelor.

Uite, în clipele de disperare, când mă pișcă țânțarii sau când cântă tenorii, deodată vederea mi se tulbură, sar din pat, alerg ca un nebun prin toată casa și strig: 'Vreau sânge, sânge!'

Oricât ți-ai bate capul, oricum ai întoarce-o, întotdeauna termini prin a sparge sau a vărsa ceva...

Citat aleatoriu