Neliniștea metafizică este să privești o femeie în ochii ei mari, să simți că lumea-i fără margini, că suntem atât de mici, că frumusețea are pete și e trecătoare, că dreptatea nu se poate realiza, că nu putem ști niciodată adevărul...
— Ștefan Gheorghidiu (Victor Rebengiuc)
Fragment audio de 26 secunde din piesa de teatru radiofonic Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război.
Puteți regăsi această replică la minutul 00:11:33 în versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul replicii
[...]
- Tu răspunde la ce te-am întrebat.
- Vrei să știi, serios, ce vor filozofii?
- Cum, nu știi? Păi, atunci, de ce vorbești la Universitate?
- Spune cineva enormitatea asta?
- A, lasă-mă-n pace, că nu vrei să-mi spui. Spune-mi ce știi.
- Ce-ai vrut să spui astăzi, când ai pronunțat vorbele astea: 'Neliniștea metafizică'?
- Neliniștea metafizică este să privești o femeie în ochii ei mari, să simți că lumea-i fără margini, că suntem atât de mici, că frumusețea are pete și e trecătoare, că dreptatea nu se poate realiza, că nu putem ști niciodată adevărul...
- Să fii, din cauza asta, trist.
- Frumusețea are pete și e trecătoare?
- Îmi dai voie să-ți ridic cămășuța?
- Stai... frumusețea are pete și e trecătoare...
- Totul e relativ: cine-ar bănui că arămiul părului tău e făcut cu ajutorul ceaiului?
[...]