Neliniștea metafizică este să privești o femeie în ochii ei mari, să simți că lumea-i fără margini, că suntem atât de mici, că frumusețea are pete și e trecătoare, că dreptatea nu se poate realiza, că nu putem ști niciodată adevărul...

[ 1 ]

Fragment audio de 26 secunde din piesa de teatru radiofonic Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război.

Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:11:33 in versiunea Bandă a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Tu răspunde la ce te-am întrebat.

- Vrei să știi, serios, ce vor filozofii?

- Cum, nu știi? Păi, atunci, de ce vorbești la Universitate?

- Spune cineva enormitatea asta?

- A, lasă-mă-n pace, că nu vrei să-mi spui. Spune-mi ce știi.

- Ce-ai vrut să spui astăzi, când ai pronunțat vorbele astea: 'Neliniștea metafizică'?

- Neliniștea metafizică este să privești o femeie în ochii ei mari, să simți că lumea-i fără margini, că suntem atât de mici, că frumusețea are pete și e trecătoare, că dreptatea nu se poate realiza, că nu putem ști niciodată adevărul...

- Să fii, din cauza asta, trist.

- Frumusețea are pete și e trecătoare?

- Îmi dai voie să-ți ridic cămășuța?

- Stai... frumusețea are pete și e trecătoare...

- Totul e relativ: cine-ar bănui că arămiul părului tău e făcut cu ajutorul ceaiului?

- Cu ajutorul ceaiului? Uită-te-n creștet, unde te uiți?

[...]