Știi, poate că o iubire mare e mai curând un proces de autosugestie... La-nceput, te obișnuiești greu cu femeia, și pe urmă nu mai poți să trăiești fără ea.
— Ștefan Gheorghidiu (Victor Rebengiuc)
Fragment audio de 12 secunde din piesa de teatru radiofonic Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război.
Puteți regăsi această replică la minutul 00:30:22 în versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul replicii
[...]
- Lasă că torn eu, îmi place să torn vin.
- Crezi c-o să fie război? Se taie permisiile, se dau niște ordine ciudate.
- Nu știu. În ultima vreme nu m-am gândit la război.
- De când e asta? De când ai primit scrisoarea de la Câmpulung?
- Da. Îmi cere să vin cât mai repede.
- Poate că acolo-i dezlegarea, la Câmpulung.
- Știi, poate că o iubire mare e mai curând un proces de autosugestie... La-nceput, te obișnuiești greu cu femeia, și pe urmă nu mai poți să trăiești fără ea.
- E ca un monoteism, la început e un monoteism voluntar, pe urmă e unul patologic.
- Eu am știut altceva despre dragoste. Poate n-am știut nimic.
- Mai bei?
- Și eu am știut altceva. Până-ntr-o seară, la câtva timp după ce-am fost la Câmpina, o seară ciudată.
[...]