Poftim, domnișoară, poftim...

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 5 secunde din piesa de teatru radiofonic Ultima oră (1953).

Puteți regăsi această replică la minutul 01:20:03 în versiunea Vinyl a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Știi cine e la aparat?

- Da. Dumneata ești? Ești jos? Bine, bine. Urcă, te aștept.

- Ce-o fi vrând? În tot cazul, trebuie multă atenție.

- E instrumentul lui.

- Eu te las, ar trebui să trec pe la redacție.

- Mai așteaptă puțin. Poate că mai avem nevoie de dumneata. Treci dincolo. Te chem eu mai târziu.

- Poftim, domnișoară, poftim...

- Am impresia că eram așteptată...

- Domnule Bucșan, ne-am cunoscut astăzi și, mai ales, ne-am despărțit într-un mod cel puțin ciudat.

- Vezi, au trecut de-atunci câteva ore și mi-e teamă că am provocat, fără voia mea, o serie de încurcături care ar putea să ducă la o catastrofă.

- Catastrofă? Pentru cine?

- Dacă-i vorba de mine, nicio grijă.

- Îmi pare bine că te văd așa de calm. Azi după-amiază erai mai nervos.

[...]

Cele mai bune replici din film

Ascultă, să vorbim sincer ca între bandiți. Ca între doi bandiți onorabili. Spune: Ce vrei? Cât vrei?

Tu nu te-ai întrebat niciodată: din ce o fi trăind? Gazeta. Gazeta noastră.

Dacă nu știi cum se face un șantaj, lasă pe alții. Ai publicat un articol... Foarte bine. Am înțeles, am venit. Dar ce nevoie mai aveai de Radio?

Toate gazetele au un miros. Vă spun eu, că doar sunt vechi în presă. Dar a noastră are parcă alt miros. Parc-ar fi gaz. Parc-ar fi pucioasă. Biata nevastă-mea o simte de la o poștă.

De scos, o scoatem noi. De citit... o citim tot noi. Dar de plătit, zău, nu cred să plătească cineva.

Citat aleatoriu