Sau cum îmi spun unii din pricina feței mele ciupite de vărsat, Ciupitul.
Fragment audio de 5 secunde din piesa de teatru radiofonic Unchiul Vania (1952).
Puteți regăsi această replică la minutul 00:13:06.110 în înregistrarea originală.
Contextul replicii
[...]
- Aseară nu i-a fost bine, doctore. Se plângea de dureri de picioare. Dar astăzi i-au trecut.
- Și eu care era să-mi rup gâtul întinzând-o 30 de verste. Ei, nu face nimic. Nu-i pentru prima oară.
- Dar de vreme ce tot sunt aici, am să rămân până mâine și am să-mi scot din pagubă cu somnul.
- Sunt sigură că nici n-ai mâncat.
- Mă iertați, nu Ivan Ivanovici, ci Ilia Ilici. Ilia Ilici Teleghin.
- Sau cum îmi spun unii din pricina feței mele ciupite de vărsat, Ciupitul.
- Am botezat-o pe Sonia și excelența sa, soțul dumneavoastră, mă cunoaște foarte bine.
- Ilia Ilici e ajutorul nostru, mâna noastră dreaptă.
- Nașule, să-ți mai pun o ceașcă, nașule?
- Ce-i cu dumneata atât de târziu, bunicuțo?
- Unde-i tatăl tău? Am uitat să-i spun ceva. Mi-am pierdut memoria.
[...]