E frumoasă, fără îndoială, dar te uiți la ea: Mănâncă, doarme, se plimbă, ne vrăjește pe toți cu frumusețea ei. Ei, și? Asta e tot. Nu cunoaște niciun fel de îndatorire. Alții trebuie să lucreze pentru ea. E sau nu așa?
Fragment audio de 21 secunde din piesa de teatru radiofonic Unchiul Vania (1952).
Puteți regăsi această replică la minutul 00:35:58.233 în înregistrarea originală.
Contextul replicii
[...]
- Cred că n-aș putea trăi nici măcar o lună la dumneavoastră. M-aș înăbuși.
- Tatăl dumitale s-a înfundat cu totul în podagra și cărțile lui.
- Unchiul Vania, cu melancolia lui.
- Și, în sfârșit, mama dumitale vitregă.
- La om totul trebuie să fie frumos. Și chipul, și îmbrăcămintea, și sufletul, și gândul.
- E frumoasă, fără îndoială, dar te uiți la ea: Mănâncă, doarme, se plimbă, ne vrăjește pe toți cu frumusețea ei. Ei, și? Asta e tot. Nu cunoaște niciun fel de îndatorire. Alții trebuie să lucreze pentru ea. E sau nu așa?
- Dar viața în trândăvie nu poate să rămână curată.
- Poate că o judec prea aspru.
[...]