Contextul replicii
[...]
- Ce să-i fac? Parcă eu nu înțeleg?
- E o adevărată prostie că mai trăiesc. Dar așteaptă că am să vă eliberez eu pe toți în curând. N-am să o mai duc multă vreme.
- Nu mai pot. Pentru numele lui Dumnezeu, taci odată!
- Da, după voi, s-ar zice că toți sunteți sleiți, tânjiți, vă pierdeți tinerețea din pricina mea și că numai eu mă bucur de viață. Nu-i așa?
- Taci! Nu vezi cât mă chinuiești?
- Spune-mi odată ce vrei.
- Când vorbește Vania sau bătrâna asta idioată de Maria Vasilievna, toți îi ascultă fără să sufle.
- Și e destul ca să-ți spun și eu o vorbă, pentru ca toți să vă simțiți nenorociți. Până și de glasul meu vă e silă.
- Să zicem că aș fi nesuferit, egoist, despotic. Dar nici la bătrânețe să n-am dreptul să fiu egoist? Nici măcar atât n-am meritat?
- Uite, pe tine te-ntreb. N-am și eu dreptul la o bătrânețe tihnită, la o atenție din partea oamenilor?
- A început vântul. Închid fereastra. O să plouă.
- Toată viața să ți-o fi închinat științei, să te fi obișnuit cu cabinetul tău de lucru, cu auditoriul, cu colegii - oameni vrednici de stimă.
- Și deodată, din senin, să te trezești în mormântul ăsta. Să nu vezi în fiecare zi decât oameni tâmpiți și să n-auzi decât nerozii.
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu