Rostul dumitale ar fi nu să bombănești, ci să-i împaci pe toți.
Fragment audio de 4 secunde din piesa de teatru radiofonic Unchiul Vania (1952).
Puteți regăsi această replică la minutul 00:23:54.309 în înregistrarea originală.
Contextul replicii
[...]
- Profesorul e sâcâit. În mine nu se încrede, iar de dumneata se teme.
- Sonia se supără pe tatăl ei, se supără pe mine și nu-mi vorbește de două săptămâni.
- Dumneata nu poți să-l suferi pe soțul meu și o disprețuiești pe fata pe mama dumitale.
- Eu sunt enervată și mi-a venit astăzi de vreo 20 de ori să plâng. Parcă e un blestem pe casa asta.
- Rostul dumitale ar fi nu să bombănești, ci să-i împaci pe toți.
- Mai întâi împacă-mă cu mine însumi, scumpa mea.
- Zi și noapte, ca necuratul, mă urmărește gândul că viața mea e pierdută. Pentru totdeauna.
- Trecut nu am, mi l-am irosit prostește pe fleacuri. Iar prezentul e groaznic și stupid.
- Astea-s viața și dragostea mea. Unde să le pun? Ce să fac cu ele?
[...]