Și te rog să nu mă mai chemi la tatăl dumitale. Eu îi spun că e podagră și el că e reumatism.
Fragment audio de 7 secunde din piesa de teatru radiofonic Unchiul Vania (1952).
Puteți regăsi această replică la minutul 00:34:40.910 în înregistrarea originală.
Contextul replicii
[...]
- E penibil. Nu-i nimic. Mai târziu am să-ți spun. Nu-i nimic. Mă duc.
- Dormi, doctore? O clipă, te rog.
- Dacă-ți place, bea dumneata singur, dar te implor. Nu-l mai pune și pe unchiul să bea. Îi face rău.
- Bine. N-o să mai bem. Plec numaidecât la mine acasă.
- Plouă! Așteaptă până dimineața.
- Și te rog să nu mă mai chemi la tatăl dumitale. Eu îi spun că e podagră și el că e reumatism.
- Eu îl rog să stea culcat și el șade pe fotoliu.
- Iar azi nici n-a vrut să vorbească cu mine.
- Mi se pare că mai e ceva în bufet. Ah. Uite, brânză.
- Cred că n-aș putea trăi nici măcar o lună la dumneavoastră. M-aș înăbuși.
- Tatăl dumitale s-a înfundat cu totul în podagra și cărțile lui.
[...]