Numai în romane cu teză, eroii îi instruiesc și-i lecuiesc pe țărani. Ce-ar fi așa, deodată, să mă apuc să-i lecuiesc sau să-i învăț?
Fragment audio de 11 secunde din piesa de teatru radiofonic Unchiul Vania (1952).
Puteți regăsi această replică la minutul 00:47:32.613 în înregistrarea originală.
Contextul replicii
[...]
- Uitați-vă la Elena Andreevna. Umblă și se leagănă de lene ce-i e. E nostim, foarte nostim.
- Și dumneata bâzâi toată ziua. Bâzâi întruna. Cum de nu ți s-a urât?
- Mor de plictiseală. Nu știu ce să fac.
- Când nu erai aici cu papa, ne duceam eu și unchiul Vania să vindem făina în piață.
- Nu mă pricep și nici nu mă interesează.
- Numai în romane cu teză, eroii îi instruiesc și-i lecuiesc pe țărani. Ce-ar fi așa, deodată, să mă apuc să-i lecuiesc sau să-i învăț?
- Eu una nu înțeleg de ce n-ai încerca, dar așteaptă numai puțin și ai să te obișnuiești.
- Nu-i voie să te plictisești, draga mea. Plictiseala și lenea sunt molipsitoare.
- Ia te uită, unchiul Vania. Ha, nu... Unchiul Vania nu mai face nimic. Se ține după tine ca o umbră.
- Iar eu mi-am lăsat treburile și am venit să stau de vorbă cu tine. M-am lenevit. Nu mai pot lucra.
[...]