O înțeleg, pe biata copilă. Mi se pare că și pe mine m-a prins puțin.
Fragment audio de 9 secunde din piesa de teatru radiofonic Unchiul Vania (1952).
Puteți regăsi această replică la minutul 00:52:45.050 în înregistrarea originală.
Contextul replicii
[...]
- Încrede-te în mine, draga mea.
- Nu. E mai bine să nu știi. Îți rămâne nădejdea.
- Nu-i nimic mai rău decât să cunoști taina cuiva și să nu-i poți ajuta.
- El nu o iubește, e limpede. Dar de ce să nu se însoare cu ea?
- O înțeleg, pe biata copilă. Mi se pare că și pe mine m-a prins puțin.
- Da, da, fără el mă plictisesc și... când mă gândesc la el, mă trezesc zâmbind.
- Acest unchi Vania spune că în vinele mele curge sângele unei zâne a apelor.
- Dă-ți drumul măcar o dată în viață... Știu eu? Poate că așa ar trebui.
- Vine aici în fiecare zi. Am ghicit de ce vine și mă simt vinovată.
- Sunt gata să cad în genunchi în fața Soniei, să-i cer iertare și să plâng.
[...]