Recunoaște că pe lumea asta n-ai nimic de făcut. N-ai niciun țel în viață, că nimic nu-ți atrage atenția și, mai curând sau mai târziu, inevitabil, ai să cedezi simțurilor.
Fragment audio de 11 secunde din piesa de teatru radiofonic Unchiul Vania (1952).
Puteți regăsi această replică la minutul 01:24:21.463 în înregistrarea originală.
Contextul replicii
[...]
- Mi-ai făgăduit că pleci chiar azi de aici...
- Te-ai speriat? Să fie chiar atât de... de îngrozitor?
- Și dacă n-ai mai pleca, ce zici, mâine la casa pădurarului?
- M-am hotărât. De aceea te privesc cu atâta curaj. Pentru că plecarea noastră e hotărâtă.
- Te rog un singur lucru: Să ai o părere mai bună despre mine.
- Recunoaște că pe lumea asta n-ai nimic de făcut. N-ai niciun țel în viață, că nimic nu-ți atrage atenția și, mai curând sau mai târziu, inevitabil, ai să cedezi simțurilor.
- Și atunci, decât la Harkov sau la Kursk sau în altă parte, e mai bine aici, în sânul naturii.
- Cel puțin e poetic, ba poate chiar foarte frumos.
- Avem aici casa pădurarilor, conacuri căzute în ruină... Pe placul lui Turgheniev.
- Sunt supărată pe dumneata și totuși îmi voi aminti cu plăcere de dumneata.
- Ești un om interesant, original.
- Nu o să ne mai vedem niciodată. De aceea... de ce să ți-ascund? Chiar îmi plăceai puțin.
[...]