Fragment audio de 6 secunde din piesa de teatru radiofonic Veciniada.
Puteți regăsi această replică la minutul 00:02:38.876 în înregistrarea originală.
- V-am chemat, maestre, ca să mă apărați într-un proces.
- Cum, e vorba de crimă, crimă?
- Eu îmi voi încheia în curând cariera, domnule Panfil. Dragă domnule Panfil, o carieră strălucită, dragă domnule, pe care nu aș fi vrut s-o sfârșesc cu un proces stupid de delapidare sau insultă de mamă. Voiam un proces final cu crimă.
- N-am mai avut o crimă din '39, când lucram împreună cu maestrul Haneș. Ați auzit desigur de marele maestru Haneș. Strălucitul Haneș.
- Desigur, domnule, pasiunea vieții mele au fost procesele. Fugeam de la școală ca să mă duc la tribunal.
- Eu am fost elevul maestrului Haneș.
- Tocmai primise în '39 o crimă fantastică, pe care, generos cum îl știți, mi-a încredințat-o mie. -Ei bine, ce om.
- Poate vă mai aduceți aminte de un copil precoce, în vârstă de 2 ani și jumătate, care și-a asasinat mama cu cuțitul de bucătărie, deoarece a prins-o cu amantul în dormitor.
- După ce a omorât-o pe respectiva și nefericita mamă, copilul asasin și-a pus olița în cap și a plecat să se plimbe prin Cișmigiu. Cunosc.
- Pentru ca apoi eu să-l salvez de la o condamnare sigură pe viață, printr-o strălucită pledoarie pe tema complexului lui Oedip în societatea modernă.
- Domnule Panfil, contează pe mine până la capăt. Chiar dacă ai săvârșit un masacru, tot te salvez.
- Ce crimă ai făcut?
- Și pe cine vrei să omori?
Citat aleatoriu