Fragment audio de 10 secunde din piesa de teatru radiofonic Veciniada.
Puteți regăsi această replică la minutul 00:16:22.403 în înregistrarea originală.
- Ajuns în posesia acestor date, m-am dus să-l dau în judecată. La tribunal au râs de mine și m-au dat afară. Au zis că sunt nebun. Cum să dai în judecată pe un om așa pentru că s-a șters numai pe preșul dumitale?
- Cică ăsta nu-i motiv. Nu-i motiv? Ei bine, le-am strigat: am să-l și omor pentru motivul ăsta!
- L-am reclamat apoi la ziar, la radio, la televiziune, pentru emisiunea asta... Transfocator, la ICL, la ILL, la TGL și BLL... și la Crucea Roșie chiar am fost. Dar nicăieri n-am primit niciun răspuns favorabil.
- Atunci, pe bună dreptate, am stat și mi-am zis: dacă niciun organ legal nu-l poate ajuta pe un vecin năpăstuit de alt vecin să-și facă dreptate, atunci nu-mi mai rămâne decât să-mi fac singur dreptate. Cu alte cuvinte, să-l omor.
- De aceea v-am chemat pe dumneavoastră ca să asistați la ceremonia acestui gest care va rămâne, sper, un exemplu pentru toți vecinii actuali și viitori. Păi nu mai pot, domnule!
- Iartă-mă, domnule Panfil, dacă povestea dumitale m-a impresionat până la lacrimi. Căci pe mine mă face să sufăr orice suferință omenească, darămite suferința unui vecin. Că sunt și eu vecin, domnule.
- Domnule Panfil, și eu sunt vecin, și am suferit și eu îngrozitor cu o bestie de femeie, o vecină care mi-a adus un pumn de câini.
- Domnule, domnule, chiar adineauri ne-ai povestit tărășenia cu câinele și greierii, știi? Ne-ai spus-o, domnule?
- Am tras apa!
- Ai mai spus, domnule.
- În orice caz, domnilor, sper că vom cădea cu toții de acord că situația vecinului, luată în general, și a prietenului nostru Panfil, luată în special, este una dintre cele mai disperate.
- Într-adevăr! Ați exprimat câteva cuvinte, din cele mai înțelepte, care au țâșnit parcă din inima mea.
- Completându-vă, aș putea spune că acțiunea noastră din această seară, nu are doar o importanță particulară, în sensul că restabilește o dreptate care mi se cuvine mie, ca persoană particulară, dar are și o importanță generală.