Am găsit de cuviință că-i mai bine pentru ea să stea departe și să crească pe uscat, fără să dea cu nasul de afurisita asta de mare.
Fragment audio de 9 secunde din piesa de teatru radiofonic Anna Christie (1970).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:47:53 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Degeaba-mi ceri s-o las pe Anna! E singura fată din lume care-mi este dragă. Nu pot trăi fără ea!
- Pun rămășag că, după o săptămână, ai și uitat că există.
- Nu mă cunoști! Nici moartea nu mi-o mai poate scoate din suflet.
- Nu mai vorbi degeaba, n-o să-ți pară rău dacă te-mpaci cu gândul ăsta.
- E curios că faci atâta gălăgie acum, după ce n-ai vrut să știi de ea atâția ani.
- Am găsit de cuviință că-i mai bine pentru ea să stea departe și să crească pe uscat, fără să dea cu nasul de afurisita asta de mare.
- Iar te legi de mare! Ei, bine, cunoștința s-a făcut. Oricum, avea marea în sângele ei.
- Și nu voiam în ruptul capului să dea peste vreun marinar!...
- Acum a cunoscut un exemplar, e prea târziu.
- Tocmai pe tine! Ca să-i nenorocești viața, așa cum am făcut eu cu maică-sa.
- Nu, mă jur pe ce-am mai sfânt! Nu te va lua niciodată. Mai bine te strâng de gât cu mâinile mele!
- Ești destul de-ndrăzneț, moșulică. Ascultă : eu cu Anna mă căsătoresc chiar azi! Atât îți spun.
- E-o prostie să dai mereu vina pe mare, că ți-a făcut ba una, ba alta.
[...]