Atunci, îl cunoști, probabil, pe bătrânul meu, cel puțin, din vedere.
Fragment audio de 5 secunde din piesa de teatru radiofonic Anna Christie (1970).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:16:34 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Nu aștept prea mare lucru de la el.
- Nici nu m-aștept s-o termin prea bine, de altfel.
- Ia spune, ești de multă vreme pe-aici?
- Nu, eu vin așa, din când în când...
- Atunci, îl cunoști, probabil, pe bătrânul meu, cel puțin, din vedere.
- N-o fi cumva bătrânul Chris?
- Chris Christopherson, adică?
- Numele meu adevărat este Anna Christopherson. Acolo îmi spuneau Anna Christie.
- Așadar, îl cunoști? Ia spune-mi cum e? Vreau să spun, ce fel de om e?
- E cumsecade, mititico. Cred că e cel mai cumsecade din câți am întâlnit în viața mea.
- A, ce bine-mi pare! Atunci, crezi c-o să mă lase să mă odihnesc, până când m-oi întrema și eu puțin?
[...]
