Ce vrei? Acum nu mai sunt un adevărat marinar. Nici șlepul meu nu e un adevărat vapor, ci un butoi hodorogit. Ca o bucată de pământ cu o casă care plutește pe apă.
Fragment audio de 15 secunde din piesa de teatru radiofonic Anna Christie (1970).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:23:08 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- M-am îmbarcat pe alte vapoare, care mergeau spre toate porturile lumii, dar niciodată spre Suedia. .
- Numai marea e de vină? Și totuși, tot pe mare ai rămas, cu toate că-mi scriai s-o urăsc.
- A, am fost și portar... dar n-a lipsit mult să mă-mbolnăvesc. Aveam nevoie de aer.
- Bolnav, dumneata? Pe cine vrei să prostești?
- Ce vrei? Acum nu mai sunt un adevărat marinar. Nici șlepul meu nu e un adevărat vapor, ci un butoi hodorogit. Ca o bucată de pământ cu o casă care plutește pe apă.
- Și ce fac eu acolo, nu-i muncă de mare... n-am vrut să mai am de-a face cu marea, dar...
- Cât despre boală, și eu am fost bolnavă. Am ieșit din spital acum două săptămâni.
- Dar acum te simți mai bine, fetița mea, nu? Adevărat, pari puțin cam obosită.
- Da, sunt moartă de oboseală. Am nevoie de odihnă și nu prea văd cum o voi găsi.
- Am crezut că ești portar și că-mi vei da un locșor, unde să mă pot și eu odihni, ca să mă-ntremez.
[...]