Eram într-o casă! Ăsta-i adevărul. Îți închipui, cred, ce fel de casă, una dintr-acelea în care vă duceți voi, marinarii când sosiți în porturi și-n care se duc și faimoșii tăi de oameni cinstiți...
Fragment audio de 18 secunde din piesa de teatru radiofonic Anna Christie (1970).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:59:02 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Și la ce a folosit? Nu vă convine să aflați adevărul! Nu!
- Știu ce gândiți, sunteți cu toții la fel.
- Nu mai vorbi așa, înnebunesc! Nu vreau să mai aud nimic.
- Ai s-asculți! Credeai că mă ții la adăpost acolo...
- N-am mai fost guvernantă-n ultimii doi ani.Te mințeam când îți scriam așa.
- Eram într-o casă! Ăsta-i adevărul. Îți închipui, cred, ce fel de casă, una dintr-acelea în care vă duceți voi, marinarii când sosiți în porturi și-n care se duc și faimoșii tăi de oameni cinstiți...
- Și toți, toți bărbații, înghiți-i-ar moartea și nu i-ar mai răbda pământul!... Îi urăsc!
- Nădăjduiesc că n-ai uitat făgăduiala.
- Ăsta era singurul motiv pentru care nu voiam să te iau de bărbat.
- Îmi închipui că nu mai îmi ceri să mă-mbrac și să cobor cu tine pe uscat. Nu?
[...]