Eram un marinar trăznit... femeia mea, mama Annei, era obosită de atâta așteptare. De fiecare dată credea că nu mă mai întorc.
Fragment audio de 16 secunde din piesa de teatru radiofonic Anna Christie (1970).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:07:05 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Astea zic și eu că-s vești bune, sosite așa, din senin. Pentru un bătrân...
- Dar câți ani o fi având acum?
- Trebuie să aibă... stai... vreo 20.
- Nu. Când era mică, eram căpetenie pe un bric.
- Mă duceam acasă, în Suedia, doar de câteva ori pe an.
- Eram un marinar trăznit... femeia mea, mama Annei, era obosită de atâta așteptare. De fiecare dată credea că nu mă mai întorc.
- A venit în America, s-a dus să locuiască la niște veri ai ei, la o fermă din Minnesota.
- Când biata femeie a murit, eram tot pe mare.
- M-am gândit că e mai bine ca Anna să rămână la verii ei, la fermă.
- Să nu mai dea ochii cu un diavol bătrân ca mine. Cu un tată nevrednic...
- Chris, fata o să se mărite și ea tot cu un marinar.
- Ei, ce te-a apucat? Ce, dumneata nu ești tot marinar? N-ai fost întotdeauna marinar?
[...]
