Fragment audio de 11 secunde din piesa de teatru radiofonic Anna Christie (1970).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:59:42 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Eram într-o casă! Ăsta-i adevărul. Îți închipui, cred, ce fel de casă, una dintr-acelea în care vă duceți voi, marinarii când sosiți în porturi și-n care se duc și faimoșii tăi de oameni cinstiți...
- Și toți, toți bărbații, înghiți-i-ar moartea și nu i-ar mai răbda pământul!... Îi urăsc!
- Nu-i adevărat!
- Deci, ăsta e adevărul...
- Nădăjduiesc că n-ai uitat făgăduiala.
- Ăsta era singurul motiv pentru care nu voiam să te iau de bărbat.
- Îmi închipui că nu mai îmi ceri să mă-mbrac și să cobor cu tine pe uscat. Nu?
- Ființă afurisită!
- Dacă ți-aș fi spus de la-nceput că nu sunt așa cum îți închipui, nu m-ai fi crezut, așa e?
- Și dacă aș încerca să-ți spun că tocmai aici, pe șlepul ăsta, în largul mării, m-am simțit purificată de toate câte-au trecut peste mine...
- Ca și cum n-aș fi fost eu aceea care-a trăit toate astea, sau cum și cum s-ar fi întâmplat altcuiva, sau niciodată...
- Ai râde de mine, nu? Și te-ai tăvăli de râs!...
- Dacă ți-aș spune că, întâlnindu-te în noaptea aceea ciudată, plină de ceață, ochii mi s-au deschis pentru prima oară și te-am privit ca pe un om dintr-o altă lume.
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu