Mi-am făcut bagajul, să plec în seara asta, dar am așteptat aici, singură, două zile... nădăjduiam c-ai să revii. Că n-ai să te mai gândești la tot ce ți-am spus, că, poate... o Doamne, nu mai știu nici eu ce nădăjduiam.
Fragment audio de 18 secunde din piesa de teatru radiofonic Anna Christie (1970).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 01:14:33 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- N-am să plec până ce n-o să-ți spun tot ce am pe inimă.
- M-ai mâhnit atât de tare, încât mi-am pierdut mințile.
- Spune-mi că-i o minciună, auzi? Spune-mi, de asta am venit.
- Spune-mi că totul n-a fost decât minciună! ...Și-o să-ți mulțumesc în genunchi!
- Nu pot... tu nu vezi că nu mai sunt cea de altădată?
- Mi-am făcut bagajul, să plec în seara asta, dar am așteptat aici, singură, două zile... nădăjduiam c-ai să revii. Că n-ai să te mai gândești la tot ce ți-am spus, că, poate... o Doamne, nu mai știu nici eu ce nădăjduiam.
- Mi-era frică să ies de-aici, din cabină. Mi-era teamă c-ai să vii și n-ai să mă găsești.
- Tu nu vezi că m-am schimbat? Nu poți uita ce e mort și-ngropat și uitat?
- Uitat? Dar n-am să pot uita până la moarte!
- Să-i înghită iadul pe toți! Și pe tine-mpreună cu ei, pentru că sunteți toți din aceeași pleavă!
[...]
