Nici nu m-aștept s-o termin prea bine, de altfel.
Fragment audio de 5 secunde din piesa de teatru radiofonic Anna Christie (1970).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:16:26 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- E un caraghios, nu l-am văzut de când eram mică. Nici nu știu cum am să-l recunosc.
- Îmi scrie din când în când și asta este singura adresă pe care mi-o dădea, ca să-i răspund.
- Trebuie să fie portar la vreo locuință... înainte era marinar.
- Nu aștept prea mare lucru de la el.
- Nici nu m-aștept s-o termin prea bine, de altfel.
- Ia spune, ești de multă vreme pe-aici?
- Nu, eu vin așa, din când în când...
- Atunci, îl cunoști, probabil, pe bătrânul meu, cel puțin, din vedere.
- N-o fi cumva bătrânul Chris?
- Chris Christopherson, adică?
- Numele meu adevărat este Anna Christopherson. Acolo îmi spuneau Anna Christie.
- Așadar, îl cunoști? Ia spune-mi cum e? Vreau să spun, ce fel de om e?
[...]
