Fragment audio de 5 secunde din piesa de teatru radiofonic Anna Christie (1970).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:58:49 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Crezi că este puțin lucru, pentru o fată, nu-i așa? Cu toți indivizii ăia care mă pândeau... și eu, naiva, credeam că vor să mă ia de nevastă. Dar nu după nevastă umblau ei...
- Să v-o spun pe șleau : eram ca într-o colivie, în închisoare, obligată să păzesc copiii altora. Și eu eram singură-singură...
- În cele din urmă, am fost nevoită să cedez.
- Și la ce a folosit? Nu vă convine să aflați adevărul! Nu!
- Știu ce gândiți, sunteți cu toții la fel.
- Și cine e de vină? Eu sau tu? Dacă te-ai fi purtat ca un om adevărat, dac-ai fi fost un tată ca ceilalți și m-ai fi ținut lângă tine, poate că lucrurile s-ar fi petrecut altfel.
- Nu mai vorbi așa, înnebunesc! Nu vreau să mai aud nimic.
- Ai s-asculți! Credeai că mă ții la adăpost acolo...
- N-am mai fost guvernantă-n ultimii doi ani.Te mințeam când îți scriam așa.
- Eram într-o casă! Ăsta-i adevărul. Îți închipui, cred, ce fel de casă, una dintr-acelea în care vă duceți voi, marinarii când sosiți în porturi și-n care se duc și faimoșii tăi de oameni cinstiți...
- Și toți, toți bărbații, înghiți-i-ar moartea și nu i-ar mai răbda pământul!... Îi urăsc!
- Nu-i adevărat!
- Deci, ăsta e adevărul...
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu