Când se ridică să stoarcă pânza, aude glasul iubitului, mângâios ca foșnetul plopului.
Fragment audio de 11 secunde din piesa de teatru radiofonic Cercul de cretă caucazian (1956).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:59:53 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul citatului
[...]
- Soția care se credea văduvă află că soțul e în viață.
- Ziua, copilul, noaptea, bărbatul... Iubitul? Zi și noapte, mereu.
- Soții se privesc unul pe altul ca doi străini. Odaia e mică...
- Așa trec zilele, așa trec nopțile.
- Când se duce la râu, să spele pânza, chipul iubitului o privește din undă.
- Dar vremea trece și chipul iubitului pălește.
- Când se ridică să stoarcă pânza, aude glasul iubitului, mângâios ca foșnetul plopului.
- Dar vremea trece și glasul se stinge.
- Suspină mai des și plânge mai mult.
- Dar vremea trece și copilul crește.
- Într-o zi ieși la râu, să-și potolească aleanul.
- Valea răsuna de râsul copiilor și soarele le lumina jocul.
[...]