A, da, știam eu. Ăștia nu dau niciodată nimic fără interes. Ce vrei? Spune!
Fragment audio de 5 secunde din piesa de teatru radiofonic Evantaiul (1962).
Puteți regăsi această replică la minutul 00:57:59.309 în înregistrarea originală.
Contextul citatului
[...]
- Dar un evantai găsit la țară nu poate să facă mare lucru.
- Aș fi fost foarte bucuros dacă valora mult.
- Cum? Ca să-l poți vinde bine?
- Nu, ca să fi avut plăcerea de a-l oferi cadou signoriei voastre, ilustrisime.
- Însă cum nu e un lucru demn de dumneavoastră...
- Mulțumesc, scumpule. Unde pot, am să-ți acord protecția mea.
- Am să-l dăruiesc cuiva și am să fac figură onorabilă.
- Vă rog să-mi faceți un hatâr, signor conte.
- A, da, știam eu. Ăștia nu dau niciodată nimic fără interes. Ce vrei? Spune!
- Să nu spuneți că-l aveți de la mine.
- Atât.
- Hm. E delicat.Dacă e numai atât...
- Dar spune-mi, te rog, de ce nu vrei să se știe că-l am de la tine? Nu cumva l-ai furat?
- Iertați-mă, ilustrisime, nu sunt capabil de așa ceva.
- Atunci de ce nu vrei să se știe că-l am de la tine?
- Dacă l-ai găsit și dacă proprietarul lui nu-l reclamă, nu prea văd motivul.
- Care?
- Știu! Știu foarte bine. Gianina, nu?
- De-ar ști Gianina că am avut evantaiul ăsta și nu i l-am dat ei, s-ar supăra foc.
- Ai făcut foarte bine că nu i l-ai dat. Ăsta nu e un evantai pentru o țărancă.
[...]