Câtă nerușinare! Atâta gălăgie pentru un evantai care nu face nici cinci parale.
Fragment audio de 4 secunde din piesa de teatru radiofonic Evantaiul (1962).
Puteți regăsi această replică la minutul 01:02:11.345 în înregistrarea originală.
Contextul citatului
[...]
- Scumpe prietene, îmi pare rău, dar ai venit prea târziu.
- Păi tocmai asta nu vreau să-ți spun.
- Signor conte, trebuie să știu. Trebuie să capăt evantaiul ăsta. Și o să-mi spuneți cine îl are!
- Ba, ba n-o să-ți spun deloc.
- Jur pe toți sfinții că o să-mi spuneți!
- Cum îndrăznești? Uiți respectul pe care mi-l datorezi?
- Da, o spun și o susțin. Asta nu e faptă de gentilom.
- Câtă nerușinare! Atâta gălăgie pentru un evantai care nu face nici cinci parale.
- Face cât face. Dumneavoastră nu știți ce preț are și cât aș da ca să-l recapăt.
- Da. Vă spun și vă promit. Dacă puteți să puneți iar mâna pe el, aș da 50 de țechini.
- Ei, drăcie! O fi pictat de Tițian?
- Vă rog, signor conte, faceți-mi bucuria asta, plăcerea asta.
- Bine. Bine, am să văd dacă este posibil, dar... dar o să fie greu.
[...]