Dar tocmai când voiam să i-l dau, m-a repezit, nici nu m-a lăsat să vorbesc. Apoi am vrut să vi-l înapoiez.
Fragment audio de 5 secunde din piesa de teatru radiofonic Evantaiul (1962).
Puteți regăsi această replică la minutul 01:09:25.249 în înregistrarea originală.
Contextul citatului
[...]
- Gianina! Crespino! Veniți și voi aici!
- Cu plăcere, signore, ce doriți?
- Vom lămuri totul chiar acum.
- Signora Suzana, dumneata recunoști evantaiul ăsta?
- Așa, da! Îmi place! Fără să te gândești prea mult!
- Eh, da. Îmi mărturisesc greșeala. Și dumneata învață de la mine să-ți recunoști greșelile.
- Ca să-l predau signorinei Candida.
- Dar tocmai când voiam să i-l dau, m-a repezit, nici nu m-a lăsat să vorbesc. Apoi am vrut să vi-l înapoiez.
- Dumneavoastră, signore Evaristo, nu l-ați mai primit. Atunci i l-am dat lui Crespino.
- Eu am căzut și l-a luat Coronato.
- Dar unde-i Coronato? Cum a ieșit din mâinile lui Coronato?
- Tăcere, tăcere. Nu-l mai chemați. Mai bine că nu e aici.
- Să vă spun eu cum stau lucrurile: necăjit am intrat în han să iau puțin vin.
- Am găsit evantaiul din întâmplare și l-am luat.
- Dar dumneata l-ai luat înapoi!
- Și l-am depus în mâinile lui Evaristo.
- Și eu îl prezint, depunându-l în mâinile signorinei Candida.
[...]