- Gianina...
- Da.
- Mă duc... mă duc tremurând de teamă.
Fragment audio de 4 secunde din piesa de teatru radiofonic Evantaiul (1962).
Puteți regăsi această replică la minutul 00:42:11.354 în înregistrarea originală.
Contextul citatului
[...]
- Da, draga mea Gianina, sunt de plâns.
- Dumneavoastră, atât de cumsecade, atât de bun, atât de drăguț.
- Tu știi ce e în inima mea. Ești martora dragostei mele.
- Așa e. Dacă aș ști cum să vă mângâi...
- Da, Gianina, vreau să-mi încerc norocul cu orice preț.
- Nu vreau să-mi reproșez vreodată că n-am făcut totul pentru ca să mă conving.
- Mă duc la cafenea la Limoncino.
- Gianina... -Da. -Mă duc... mă duc tremurând de teamă.
- O să-i scriu câteva rânduri.
- Pe de-o parte mă face să râd, pe de alta mi-e milă de el.
- Ah, iată-l și pe Crespino. Bine ai venit! Dar unde ai fost până acum?
- Nu vezi? Să cumpăr talpă și să strâng pantofi de reparat.
- Dar tu nu faci altceva decât să cârpești pantofi vechi?
- N-aș vrea să se spună... știi tu, gurile rele.
- Hei, gurile rele ar avea multe de spus de tine, nu de mine!
[...]